Eram la inceputul anului 2008, prin ianuarie. Intr-o zi, in timp ce-mi conduceam batrana Dacie pe soselele patriei, intr-un viraj, am realizat brusc ca am atins volanul cu “burta”. Atunci capul meu s-a turtit (mai mult decat este) si s-a transformat usor, usor intr-un mare semn de intrebare.

In zilele ce au urmat, uitandu-ma in oglinda, nu vedeam nimic schimbat la mine. In afara de faptul ca transpiram excesiv si mancam cam cat 4 cai dupa ce au tras cateva sute de kilograme de chestii, nu stiam ce “gust” are apa si fumam destul de mult, nu treceam prin nimic deosebit. Ba mai mult decat atat, ma intrebam de ce trebuie sa urc cele cateva scari pana in fata usilor care ma purtau catre sesiunile de hranire, adica de acasa. Cand ma asezam pe cantar rotita se dadea peste cap si revenea foarte putin inapoi, oprindu-se in jurul valorii de 115 – 114 kg).

Nu aveam pe atunci cantar electronic. “Ce om serios si inteligent cantareste mai putin?”, obisnuiam sa-mi spun… Zilele treceau, gandurile ma macinau, imi puneam din ce in ce mai multe intrebari, pana cand m-am hotarat sa schimb ora la care mancam shaorma (cu de toate) si sa nu mai beau Cola (sau Pepsi) cu zahaar. Astfel am ajuns sclavul sticlelor de Cola Zero sau Light si al cutiilor de sucuri (chipurile naturale) fara zahar. Nici in ruptul capului nu ma gandeam sa trec pe apa. Si totusi, in cele cateva luni ce au urmat, pana in iunie, reusisem sa scad portiile de mancare si sa scap de 7 kg cu niciun pic de efort. In acea perioada aveam sesiuni de gandire (eu le spuneam cugete). In urma unui cuget, am realizat ca nu degeaba am jucat handbal intre 11 si 16 ani si fotbal 2 ani dupa. Stiam ce inseamna miscare, efort si astfel m-am regasit pe un camp (normal ca aveam complexe gen “daca ma vede nu stiu care alergand si ma fac de ras”) unde am facut primii pasi in alergare. 3 luni am alergat. Zi de zi aproape. Alergam 15 minute si simteam ca a trecut o vesnicie. In ultima luna alergam pana aproape de 6 km (imi facusem o masuratoare fictiva). Odata cu toamna a venit si stagnarea. Reusisem deja sa ma lipsesc de inca 7 kg. Cantaream ~100 acum. Ma simteam putin altfel. Mai usor, mai voios.

Trebuie sa recunosc ca mancam orice, oricand, numai ca in cantitati reduse. Renuntasem la 1/2 din cantitatea obisnuita de zahar. In continuare consumam sucuri fara zahar.

In lunile urmatoare (m-am oprit in alergat in septembrie), octombrie 2008 – aprilie 2009, fara un motiv plauzibil si fara miscare am ajuns la greutatea record de 81 kg.

Fumam mult, nu mancam mare lucru si culmea, mancam numai porcarii (chiar si fast food uneori). Vazand eu un miracol ca asta si fiind cuprins de o foarte mare lene, am considerat de cuviinta sa nu imi continui viata activa si sa raman in fata (sau in spatele) monitorului, tastand de zor. Si am tinut-o asa pana in decembrie 2010 cand au inceput sa imi treaca prin cap tot felul de ganduri si mustrari de constiinta (luasem iarasi in greutate cateva kg bune in perioada de stagnare) si astfel am considerat de cuviinta sa incep sa merg la sala. In ianuarie 2011, zis si facut, mi-am facut abonament si am mers la sala unde am inceput si eu ca orice nou venit sa invat una, alta. Mai trageam de un fier, mai dadeam din pedale, mai alergam pe banda (maxim 15 minute) si tot asa, pana cand in luna februarie m-am lasat de fumat si de atunci am inceput sa cresc. Si cresteam, si cresteam… Ajunsesem la 90 de kg.

Nu intelegeam de ce. Stiam ca organismul meu reactioneaza intr-un anume fel (iau in greutate cand incep sa fac miscare) si ma mai potoleam la gandul ca sunt normale cateva kg in plus dupa renuntarea la fumat. In perioada respectiva tineam cont de ce spun cei din jur si ma omorau remarcele de genul: “vai ce te-ai ingrasat” sau “ai pus pe tine, nu gluma”. Ce-i drept eram cam umflat, dar nu voiam sa recunosc in niciun fel.

Am continuat sa merg la sala pana in luna mai cand am facut pasul cel mare si am calcat in parc.

Si de atunci nu m-am mai oprit 🙂


Categoria: Sport

Ganduri

Un Gand

  1. adina says:

    Adriene,

    Imi place cum ai narat, cu umor si adevar@ Felicitari

    Semnat: un om SOCAT de schimbarea ta :-))

Spune ce gandesti

Cod de Securitate: