In aceasta seara am iesit la alergare – nu la antrenament – si am redescoperit placerea alergarii. Acea alergare care opreste cronometrul, care face orice PB sa sune prosteste, care te face sa vibrezi la contactul cu solul, care depaseste orice prag (fie aerob, anaerob sau de lactatie), care te indeamna sa faci inca un pas si inca un pas si inca unul pana le pierzi numarul, aceeasi care desparte realul de ireal, viata de peste zi de clipele in care o practici. Alergarea cu care ma luptam la inceputuri si care m-a rasplatit in cele mai frumoase moduri; cea cu care mi-am format definitiile efortului si placerii. Sigur ploaia din timpul alergarii si-a pus serios amprenta asupra starii euforice pe care o am 🙂



Ganduri

Niciun Gand

Spune ce gandesti

Cod de Securitate: