Record! Am reusit sa inmatriculez o masina intr-o singura zi! Cu o seara inainte am pierdut aproximativ 30 de minute ca sa ma programez la RAR. Poveste lunga cu programarea online. Foloseste IE, nu folosi IE, vezi ca nu trimite parametri, ia-o de la capat, logheaza-te pe alt calculator. In sfarsit, am reusit sa ma programez luni, 26.09.2011 in intervalul 09:00 – 09:30 in Voluntari.

Ma trezesc eu frumos la 6:45, beau cafeaua mea dulce fara zahar si la 7:35 incep aventura. Dupa cei 23 km parcursi din Drumul Taberei pana in Voluntari (in decurs de 1h:35m), o iesire gresita de pe soseaua Urziceni si o revenire cu o intoarcere pe interzis, “ca RARu` e la podu` celalalt, treci de Voluntari!” – dupa cum mi-a dictat o tanti – intru pe poarta RAR-ului la 09:10 unde statea un nene. Imi spune nenea de la intrare – rasfirand programarile din ziua respectiva – ca “da, aveti dreptate, programarea a fost facuta aseara, online. CompleCtati cererea asta ca v-o cere ingineru` si mergeti pe culoarul 4”. Trag eu masina pe culoarul 4 pana in capat si completez cererea. Astept inca vreo 5 minute si apare ingineru`, un tip aparent OK care se urca in masina, imi spune respectuos sa merg la casierie sa platesc contravaloarea autenticitatii autovehiculului si sa vin la iesirea din hala. Merg la casierie, platesc, iau factura si merg la iesirea din hala unde vad un Reno Master inaintea monstrului meu cu motor de 796 cmc 😀 In 10 minute imi spune ingineru sa ii dau factura, sa iau masina, sa o parchez si sa astept in sala de asteptare. Fac intocmai si ma astern pe un scaun in sala de asteptare, cu o cafea in brate si cu o integrama. Completez eu ce completez si dupa aproximativ 30 de minute ma striga tanti de la ghiseu (cat stai si astepti auzi toti casierii strigand, de multe ori in acelasi timp cate o persoana si cand nu opresc microfoanele mai auzi si cate o tipa care vine pe acolo sa se planga de nu stiu cine care a facut nu stiu ce). Iau certificatul de autenticitate si plec.

Strabat tot Bucurestiul din Voluntari pana la Lujerului la Finante. Intru acolo si logic ca am uitat procedura si actele necesare si asa mai departe. Intreb un pispiric de la firma de securitate, un tip pe la 50 de ani, 1,5 m, slab mort, de ce acte am nevoie si daca e nevoie de bilet de ordine. Imi da asta un bilet de ordine, 89. In momentul ala numerotarea era la 62. Imi da si o cerere si ma apuc sa scriu. Dupa 2 minute vine nenea asta la mine si zice: “hai, fa-ti copii dupa acte si – vorbind parca in soapta – da-l p-ala si ia-l p-asta!”. Si-mi da un bilet cu numarul 70 😀 Ma reapuc de scris, termin si ma asez la coada. Era deja nr. 67 la rand. Mai stau 10 minute si intru. Dau actele, fac niste copii, iau actele, platesc impozit si taxa de inmatriculare si ii fac semn gardianului sa mearga afara. Ii dau fara sa vada nimeni – sper – 10 lei (pe sub mana) pe care asta ii ia de parca ar fi fost in desert si n-ar mai fi vazut apa de 1 saptamana :D.

Toate bune pana aici. Las eu masina parcata (sub semnul intrebarii – mi-a fost frica sa nu mi-o ridice prietenii de pe Aleea Manastirii – ca era parcata pe un loc nici de parcare, nici de circulatie) si ma urc in metrou cu destinatia Pipera (Aurel Vlaicu). Merg la DRPCIV si in drum ma opresc la o ghereta de acte auto. Ii dau tipei de acolo un morman de acte. Asta zambeste si se apuca sa le puna in ordine. Imi da tot ce nu era necesar, imi incheie RCA (ca nu aveam pe numele meu), imi da dosarul, i-l platesc (4 lei, chipurile ca am incheiat asigurare la ei) si ma duc veritginos spre DRPCIV. Intru in cladire si vad pe panouri: nr. 112 la ghiseul 23. Imi iau numar de ordine de la ghiseul de informatii, 318! Pfaaaai. M-am asezat timp de 5 minute sa vad cum se misca lucrurile. Am vazut ca mergea destul de greu si am iesit la o cafea peste drum, trecand prin gramada de cocalari si pitipoance care incearca sa te atraga care mai de care, cu acte auto, coperti de talon etc. Stau aproximativ 30 de minute si revin in sala. Nr. 148… Ma asez frumos si incep sa numar. Si ma gandeam… 150… 140… 100… si asa au trecut 2h si 30 de minute timp in care am vazut tot felul de oameni, de la tarani transpirati, cocalari, pitpoance (care majoritatea dadeau proba teoretica la examenul de permis), tigani, pana la oameni de afaceri, corporatisti s.a. Pe la numarul 312 incepusem sa tremur. Nu de nervi, mai mult de emotie ca nu imi venea sa cred ca imi venise randul 😀 Cand apare nr. 318 pe afisaj, ma indrept cu capul sus spre ghiseu si dupa ce ma pune tanti sa semnez de 2 ori, imi spune sa vin dupa 2 ore sa imi iau talonul. In timpul asta am mers in Herstrau, mi-am inchiriat bicicleta si m-am dat. Apoi am revenit la DRPCIV, am ridicat talonul, m-am urcat in metrou, mi-am gasit masina asa cum am lasat-o si am ajuns acasa. La ora 18:00.

De-a lungul zilei am fost incantat de politetea si zambetele functionarelor din serviciile cu care am avut de-a face.

Sa inteleg ca se poate inmatricula o masina intr-o singura zi fara prea multe batai de cap, fara spagi si intermediari… Sa intre si Rumunia in randul lumii? Sa se rezolve si la noi lucrurile asa cum ar trebui? Sa fie inceputul unei ere? Sau sfarsitul alteia?


Categoria: Romanisme

Ganduri

Niciun Gand

Spune ce gandesti

Cod de Securitate: