Articolul 1. Locație

Zilnic auzim peste tot cum se foloseşte cuvântul “locaţie”. “Evenimentul nu ştiu care din data oarecare. Locaţie: parcul Herăstrău.” sau “Vă aşteptăm în locaţiile noastre din bulevardele X şi Y.” sau “Locaţia nou deschisă a fost dezvăluită publicului larg.” Nu ştiu daca voi sunteţi de acord cu mine, însă eu, ca un absolvent al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, aş traduce exemplele de mai sus aşa: “Evenimentul nu ştiu care din data oarecere. Chirie: parcul Herăstrău.” sau “Vă aşteptăm în sumele noastre de bani pe care le plătim pentru spaţiile închiriate din bulevardele X şi Y.” sau “Chiria nou deschisă a fost dezvăluită publicului larg.” Probabil ca nu are nicio logică ce spun eu aici. A, da, am uitat să scriu intriga:

Definiţie DEX a cuvântului “locaţie”:

LOCÁȚIE, locații, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ♢ Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locațiúne s.f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.

Aşadar, acum cred că toata bălmăjeala de mai sus are o logică. Sper din tot sufletul ca Academia Română să ia o oarecare măsură împotriva folosirii eronate a acestui minunat cuvânt pe care când îl aud (folosit cu sensul lui adevărat sau nu) îmi vine să mă duc în lume. Eu sunt conștient de faptul că ne-am englezit într-un mare stil, însă daca la englezi și americani cuvântul „location” desemnează un loc, un plasament, etc. asta nu presupune că și la noi se aplică regula de aur.

Articolul 2. Ca și că virgulă când

Zilnic auzim peste tot cum se folosește construcția „ca și”. „Ca și prieten al domnului X i-am fost alături și la bine, și la greu.” sau „Imi place să văd anumite lucruri ca și principii.” sau „Vreau ca și toți să îmi urmeze cariera”. De ce se foloseşte acest “şi”. Am înţeles că iniţial a fost folosit cu scopul de a evita o cacofonie “ca şi când”, “ca şi câine”. Şi totuşi ce rol (morfologic) are această conjuncţie coordonatoare “şi” în exprimarea unui român? Vă spun eu: niciun rol! Citez: “Mai bine nu eviţi cacofonia” (o profesoară dragă mie care când a făcut această afirmaţie parcă mi-a trimis-o ca pe o săgeată spre creier). Care este diferenţa între “Vreau ca şi toţi să îmi urmeze cariera” şi “Vreau ca (atât nepoţii mei cât) şi copiii mei să îmi urmeze cariera”. Cred că m-am făcut înţeles.

Altă perlă a românilor este evitarea cacofoniei prin “virgulă” şi când spun “virgulă” nu mă refer la semnul de punctuaţie (,), ci la cuvântul “virgulă”. Se întâmplă exact ca în cazul de mai sus. Ce rol are cuvântul “virgulă” acolo? Ma întreb…

Cam multă exprimare corecta… Nu e bine!


Categoria: Cum Vorbim

Ganduri

Niciun Gand

Spune ce gandesti

Cod de Securitate: